Razvan Pop fostul director al Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, actualmente viceprimar al Sibiului, face o scurta prezentare a volumului “Muzeul Alt – Mediasch. Marturii ale comunitatii sasesti de la Medias”, autor dr. Viorel Stefu.
Este interesant si curajos demersul de a descoperi pulsul cotidian al unei comunitati, in cazul de fata al comunitatii mediesene, printr-un episod aparte. Este ca un scenariu de film istoric de inspiratie hollywoodiana. Este un bildungs-scenario. Practic, autorul porneste de la un episod aparent banal, deschiderea muzeului local, si dezvolta o intreaga imagine a unei comunitati tipic transilvanene. Avem personaje principale, avem o scena idilica, avem actiune, avem detalii istorice ce imbraca frumos povestea.
Revenind la carte, de fapt, cartea este cu mult mai complexa. Ne vorbeste nu de un episod oarecare, ci despre deschiderea muzeului mediesean, care prin istoria sa este astazi o piatra de temelie a comunitatii mediesene. Un muzeu nu este doar o cladire sau o colectie sau o echipa. Este toate acestea, dar ele impreuna creeaza o identitate. Identitatea Mediasului se poate descoperi in acest muzeu. De aceea, banuiesc, Viorel Stefu alege a puncta acest prim pas al redescoperirii, al recuperarii identitatii comunitatii din Medias.
Viorel Stefu prezinta trei aspecte importante. Prezinta facerea muzeului, prezinta personalitatile care au intemeiat muzeul si prezinta aspecte din viata comunitatii mediesene din perioada in care s-a deschis muzeul. Firul de legatura nu este muzeul in sine, ci ideea ca intreaga comunitate a intemeiat muzeul. De fapt, Viorel Stefu se adauga noului val de istorici care aleg sa ne propuna noi unghiuri de analiza a istoriei. Viata de zi cu zi a unei comunitati este o tematica mai proaspat abordata de specialistii romani.
In istoriografia europeana este, in schimb, o tema veche, renumita fiind lucrarea monumentala ”Istoria Vietii Private” scrisa de Georges Duby si Philippe Aries. Poate ca aceasta carte nu va muta singura munti, dar multe astfel de carti, scrise in toate comunitatile Romaniei, vor muta. Este interesant de punctat si aparitia cronologica a acestei carti, in anul Centenarului. Personal, cred ca una din temele fundamentale pe care noi, cetatenii Romaniei, trebuie sa o abordam si subliniem pe parcursul acestui an este tocmai aceasta a comunitatilor care au creat acea fundatie marunta, dar stabila a actualului stat Romania. Cartea urmareste corect pasii unei lucrari stiintifice de calitate.
Nu sunt eu cel mai in masura sa fac astfel de observatii, dar trebuie sa remarcam planul organizat si cursiv al lucrarii, precum si modul coerent de redactare. Remarcam caseta bibliografica precum si anexele (documentare, fotografice si analitice) cuprinzatoare. Aceasta carte nu este doar o istorie a cladirii muzeului, nu este doar o istorie a institutiei in sine.
Este o poveste, poate o varianta a istoriei Mediasului in secolul al XIX-lea. Comunitatile urbane din sudul Transilvaniei nu treceau prin cel mai bun moment, in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Aflate la periferia Imperiului, acum un imperiu dualist, erau cele din urma comunitati in care modernitatea venea. Solutia la Medias, dar si la Sibiu sau Brasov, a fost reinventarea. Mediasul a deschis un muzeu, Sibiul a adus curentul electric, Brasovul si-a construit o gara. Sunt numai cateva exemple cu caracter de simbol.
Prin urmare, salut aceasta lucrare, sper la o urmatoare, sper poate la o lucrarea transilvaneana despre aparitia muzeelor in secolul al XIX-lea, sper la multe alte carti despre Medias. Comunitatea stiintifica a ramas un pic datoare. Noul val de cercetatori recupereaza rapid locul normal pe care Mediasul trebuie sa il ocupe in viata si istoria si cercetarea Transilvaniei si a Romaniei.