Mi-am facut un obicei din a va prezenta medieseni care realizeaza lucruri demne de laudat. Zilele trecute, prin intermediul prietenului Ladislau Ciocan, am aflat de un mediesean care a venit din Thailanda in Romania, pe bicicleta.
Tanarul Horea Bucerzan si-a inceput aventura in noiembrie 2016, din Bangkok, Thailanda, iar calatoria a durat in total 11 luni, in care a trecut prin 12 tari si a parcurs 11.000 de kilometri pe bicicleta. Momentan, Horea se afla la Medias si, din ianuarie, va pleca din nou, timp de sase luni, in China.
Cum ti-a venit ideea sa pornesti in aceasta aventura?
Dorinta de a calatori pe o perioada mai lunga de timp am avut-o de ceva vreme. Citeam destul de des bloguri de calatorie, iar decizia de a porni am luat-o dintr-o data, cand mi-am dat seama ca nu am nici un motiv sa nu pornesc si eu intr-o aventura proprie. Ideea de a calatori pe bicicleta mi-a venit cu un an inainte de a porni aventura. Citind aceste bloguri de calatorie, am dat de foarte multi aventurieri care au pornit cu bicicleta prin lume, iar experientele acestora m-au convins si pe mine sa calatoresc pe bicicleta.
Foto: Traseu Horea Bucerzan.
Te-ai pregatit in prealabil? Sau ai ales traseul in timp ce avansai?
Inainte de a pleca, m-am documentat despre toate lucrurile posibile, de la vize, echipamente, biciclete, vaccinuri, obiective turistice etc. Mi-am facut un plan general al traseului si al tarilor in care imi doresc sa ajung, insa detalierea traseului o faceam in timp ce avansam, de exemplu fiecare oras in care sa imi petrec noaptea sau fiecare drum pe care sa calatoresc. In noiembrie 2016 mi-am pornit aventura din Bangkok, Thailanda, iar calatoria a durat in total 11 luni, in care am trecut prin 12 tari si am parcurs 11.000 de kilometri pe bicicleta. Zilele petrecute pe bicicleta au fost cele mai memorabile, asa ca, privind in urma, decizia de a calatori pe bicicleta a fost una buna.
Care a fost tara unde ai intampinat greutati? Dar cea in care a fost cel frumos?
Tara cel mai dificil de parcurs a fost de departe Tadjikistanul, insa in aceasta tara experienta pe bicicleta a fost si cea mai frumoasa. In estul Tadjikistanului se afla muntii Pamir, care sunt parcursi de autostrada Pamirului, iar cel mai inalt punct de pe aceasta autostrada atinge 4655 de metri. Cu toate ca denumirea este de autostrada, aceasta are multe portiuni neasfaltate, iar o masina trece cam o data la o ora pe aici. In aceasta zona am intalnit si cei mai multi biciclisti, aproape in totalitate europeni, care ori isi petreceau concediul aici, ori veneau din Europa pe bicicleta (tot aici m-am intalnit si cu un roman care a pornit din Satu Mare pe bicicleta). Peisajele sunt superbe, iar parcurgerea acestui drum pe bicicleta face experienta cu atat mai memorabila. Fiecare tara in parte are farmecul ei, are lucruri care mi-au placut si lucruri care nu mi-au placut. De exemplu, mancarea din China mi-a placut cel mai mult, cu toate ca si in Vietnam si Thailanda mancarea a fost foarte buna. In Tadjikistan si Kargazstan mancarea mi-a placut cel mai putin. Oameni prietenosi si dispusi sa ma ajute am intalnit in fiecare tara, iar probleme mari nu am avut nicaieri.
Ai mai repeta experienta?
Chiar sper sa repet experienta in viitor. Nu conteaza cand, avand in vedere ca m-am intalnit si cu biciclisti de 70 de ani, care calatoreau de luni bune pe bicicleta.
Care este urmatoarea aventura?
In ianuarie ma voi intoarce, foarte probabil, in China, pentru o perioada de sase luni, de data aceasta fara bicicleta.
