Luna trecuta s-au implinit 50 de ani de la infiintarea formatiei Magic. De-a lungul anilor, componenta formatiei s-a schimbat. Paul Wolff (leader, chitara solo, voce)/Constantin Masulescu (chitara armonie), Dan Dumitrescu ”Dinamita” (bas, voce)/Paul Tomuta (tobe)/Adrian Herescu (orga) au facut parte din formatie in perioada 1968–1970.
La inceputul acestui an, am fost contactat de Adrian Herescu, cel care a fost o perioada organistul trupei. L-am rugat pe Adrian sa-si aduca aminte cateva momente din perioada de inceput a formatiei si am avut surpriza sa aflu multe detalii care nu au mai fost publicate pana acum.
“15 septembrie 1969, inceput de an scolar. Pentru mine, clasa a X-a. Fara ”contract”! Tatalui meu i-a sarit in ochi un anunt dintr-un ziar, prin care o formatie de muzica numita Magic cauta un organist. Stiind cat de mult sufar ca nu mai am trupa, i-a contactat pe baieti fara sa-mi dea de veste. M-am trezit cu ei acasa, in Buzesti, in dupa amiaza aceleiasi sambete. Paul Wolf,Titi Masulescu (si eu stiam Misulescu pana am vazut interventia lui pe blog), Dan Dumitrescu alias Dinamita si Paul Tomuta, componenta 1968-1970, m-au luat pe sus cu orga cu tot si am poposit direct in Uranus, in sala de festivitati a Institutului de Educatie Fizica, unde era o scena in toata regula si unde se tineau sambetele dansante. Am cazut pe spate, constatand, in primul rand, ce scule aveau. Datorita lui Wolf, care era sas, tot echipamentul muzical de sonorizare era Dynacord, ceea ce putine formatii chiar profesioniste isi permiteau, ca sa nu mai vorbesc de cele amatoare studentesti. Eu, cu Iunosti-ul meu, faceam chiar bine fata, pentru ca era o copie fidela a aceluiasi tip de la Yamaha. In al doilea rand, era surprinzator felul cum sunau, lasand la o parte aparatura. Instrumental si vocal. Wolf presta orice melodie de la Creedence, Beatles, Queen, Animals si pana la Mick Jagger cu un timbru perfect, iar Dinamita putea fi confundat cu usurinta cu Celentano sau orice alt italian de top.
Seara a fost un succes, cu toate ca eu nu am o ureche muzicala extraordinara. Titi statea in dreptul meu si imi soptea notele, pana mi-am dat drumul. Au fost incantati atat ei, cat si eu.
Au urmat sambete dansante pana cand, din cauza rezultatelor slabe la invatatura ale celor patru, toti studenti la I.E.F.S., li s-a interzis sa mai cante la Institut. S-a gasit varianta Facultatea de Arhitectura, care avea la subsol un spatiu generos, unde se tineau seri dansante, cu testarea a diferite formatii, pana cand am fost preferati doar noi. Eram onorati fiecare cu cate 100 de lei pe seara. Miercurea, la Club A erau invitate formatii care sustineau recitaluri. Ni s-a oferit si noua sansa, cu toate ca nu eram cunoscuti precum altii, prin prisma aprecierilor de la serile dansante. Dupa 45 de minute, ne-am incheiat prestatia, digerata cam greu de prezenta intelectuala din sala, pentru ca noi cantam doar slagare rock, nu si creatii proprii, la vremea aceea.
Pentru a putea canta pe Litoral, iti trebuia atestat ori de la TAPL, ulterior ITHR, ori de la OSTA, viitoarea ARIA. Pentru obtinerea atestatului, se dadea si o proba de descifrare – ”citire” a unei partituri muzicale. Wolf, care o avea cu nótele, dar mai greu cu descifratul in contratimp, a aranjat ca sa fiu eu „audiat” primul din formatie. Facusem pianul de la trei ani, Liceul de Muzica ”George Enescu” clasele I-IV, de unde m-am mutat la Scoala de Muzica si Arte Plastice nr.1 clasele V-VII, pentru a putea ramane cu scoala de cultura generala la ”Petru Groza”, liceu de la care Doru Tufis, cu doi-trei ani mai mare, s-a mutat si cu scoala de cultura generala la ”George Enescu”, pentru a putea ramane inscris la Liceul de muzica, conditie obligatorie in vremea aceea. Paul a aranjat ca, apoi, cineva din comisie sa spuna ca e suficient si sa trecem la proba cu cantatul in grup, unde nu erau probleme. Am luat atestat A I, iar baietii B. Atestat A Solist aveau putini, printre care Nancy si Dragan. Testarea a avut loc la Restaurantul Medias, de pe Iancului, colt cu Mihai Bravu, in Bucuresti.
Pana in vara, am cantat sambetele la Arhitectura
La mare cantam la Restaurantul Dacia, al carui hotel era inchiriat de firma Neckermann. Programul il incepeam eu, cu un cafe-concert la orga, la care veneau pe rand ceilalti membrii, cat luau cina nemtii, dupa care incepea programul de dans, care era la liber si pentru restul turistilor din localitate, ceea ce facea neincapator restaurantul si ringul de dans. Succesul era imens, pentru ca veneau foarte multi constanteni, atrasi de hiturile pop-rock, cantate fara partipriuri elitiste.
Se dusese buhul nostru in toata statiunea, asa ca int-o seara ne-am trezit cu Mircea Dragan, sa vada cu ochii lui minunea. In unele seri, venea si canta cu noi Gil Dobrica, craiovean si el ca si Titi si Dan, cu Ray Charles-ul lui.
Faptul ca Paul Wolf era sas si ca eu vorbeam germana la fel de bine ca si limba materna romana ne-a fost de un real folos, inclusiv pentru obtinerea unui angajament in Germania Federala, pe care nu stiu daca baietii l-au onorat in final – probabil ca nu, din moment ce a a urmat etapa Medias.
Baietii au cantat cel putin si in vara lui 1971 la Dacia, pentru ca i-am vizitat si eu, care ma lasasem de rock si ma apucasem sa invat pentru Medicina, pe care am si urmat-o practicand ulterior chirurgia generala.
In toamna lui 1970, imediat dupa mare, Magic a prestat o perioada la Gradina “Mon Jardin “din Bucuresti, ca formatie de acompaniament al corpului de balet si al solistilor Stabilimentului, dar si ca formatie de antren si dans, cantand repertoriul de Rock si Rhythmen &Blues. Stiu precis asta, pentru ca intr-o seara m-am dus sa-i vad pe baieti – eu ma lasasem de cantat – si la programul de dans m-am suit pe scena si am interpretat cu ei doua melodii, suficient timp ca Directoarea adjuncta de la Petru Groza, Marascu, care aflase de ispravile de la mare de la colegii care ma vizitasera si era in spionaj, sa ma prinda, chipurile, in flagrant, cand eu de fapt eram doar in vizita. Nu au contat explicatiile mele de a doua zi, cu mama de mana, in fata evidentei ca ma surprinsese pe scena de la Mon Jardin ; am fost eliminat sapte zile, pedeapsa premergatoare exmatricularii.
Magicul 1969-1970 canta pe patru voci, intr-adevar a patra facuta de mine prin ”glisare-rasturnare” la octava, ceea ce insemna trei pe bune. Nu erau multe formatii care sa aiba in componenta membrii care sa poata canta in acelasi timp si instrumental si vocal cu totii, si corect, si bine, si sa stie si limba engleza“, spune Adrian Herescu, care, dupa ce a parasit trupa, s-a dedicat medicinei.