Incepand de azi, voi publica o serie de articole dedicate artistilor sibieni care au urcat pe scena Sibiu Sounds Festival. Aflat la prima editie, SIBIU SOUNDS FESTIVAL s-a desfasurat, intre 20 si 22 iulie 2018, in Habermann Markt. Festivalul isi propune sa aduca in fata sibienilor cele mai importante trupe locale care au piese compozitie proprie.
Azi o sa aflati mai multe detalii despre Vlad Parau, cel care a deschis festivalul.
”Ma numesc Vlad Parau si sunt nascut in 1988 la Brasov. Am absolvit gimnaziul si liceul la Colegiul National “Andrei Saguna” la clasa de stiinte naturale – bilingv franceza. In primii ani de scoala, am avut ca pasiuni lectura, scrisul (poezii si proza scurta) si muzica romaneasca (asociata Cenaclului “Flacara” si formatiei “Pasarea Colibri”).
Asa se face ca, prin anii 2000, publicam texte literare in revista scolii, in ”Gazeta de Transilvania” si chiar in volum, dupa ce am avut sansa de a-i intalni pe scriitorii Ion Popescu-Topolog si Adrian Paunescu, cei care mi-au deschis drumul si mi-au dat incredere in ceea ce fac.
La varsta de 20 de ani am ajuns la Sibiu, pentru a urma studii la Universitatea “Lucian Blaga”, Facultatea de Litere. Cu timpul, aveam sa devin sibian de adoptie. Pentru a ma intretine in studentie, am apelat la o veche pasiune a mea, muzica folk, si am devenit muzicant stradal. Ideea mi-a venit de la vechiul meu prieten Humberto, muzicantul stradal din Brasov, si dintr-un film in care doi indragostiti ajung sa vanda poezie pe strada.
Muzica folk este poezie cantata, ingredientul special fiind mesajul. Si la Sibiu existau mai multi muzicanti stradali: un chitarist cu muzicuta, o doamna cu vioara, un naist, un mandolinist. Eu am ocupat locul cel mai de la margine, fiind ultimul venit: la capatul opus Pietei Mari al strazii pietonale din centrul Sibiului, in dreptul Farmaciei 24. Pe locul acesta am obtinut autorizatie de la Primarie.
Cu timpul, am inceput o colaborare muzicala cu o studenta medicinista, inaugurand astfel trupa “Farmacia muzicala”. Nu m-am rezumat doar la cantatul stradal, desi acesta imi este cel mai drag pentru libertate, spontaneitatea si empatia pe care o presupune.
Am mai avut seri de folk prin localuri, participari la festivaluri si alte evenimente, cum ar fi Targul de Craciun, Sibiu Lights & More, Psihologul Muzical la Radio Romania, Sibiu Sounds Festival, dar si festivaluri sau concursuri de Folk ori cantece de munte prin tara: Diham, Toplita, Gheorgheni, Codlea, Brasov, Iasi, Craiova, Herculane s.a.
O seara de muzica la Farmacie inseamna cateva ceasuri de cantat in mijlocul strazii: un om, un stativ, o chitara. Amplificarea e interzisa, asa ca imi aleg momentele de pace, cand forfota plimbarilor zgomotoase a trecut, ca sa ma pot auzi. Imi traiesc muzica pe care o cant si ma opresc atunci cand ajung la senzatia de prea-plin. Publicul este interactiv, dar si pasiv: trecatorii prind din zbor un vers, o strofa, un refren, daca ii atinge la coarda sensibila, se intorc din drum. Multi trec mai departe fara nici un feedback.
Eu cant pentru toata lumea si in mod gratuit. Cine vrea sa lase un banut in husa chitarei o face din proprie initiativa si conform masurii propriei generozitati. Nu se poate trai din asta, eu am supravietuit o vreme, atat timp cat locuiam in camin si aveam cheltuieli minime. Apoi am schimbat diferite joburi, lasand muzica in plan secund, dar pastrand-o ca pe o activitate constanta. Repertoriul meu e compus din cateva zeci de cantece din zona muzicii folk in limba romana, cover-uri si compozitii proprii. Am si cateva cantece in engleza sau franceza, pentru turisti.
Publicul meu sunt trecatorii, oamenii care petrec seara la o masa de la terasele restaurantelor, copiii, indragostitii, tinerii, dar si entuziastii de orice varsta. A fost un pariu cu mine insumi, in epoca radiourilor comerciale si a hiturilor fara cuvinte, compuse din ritm si refrenul unic, repetat la nesfarsit. Am vrut sa vad daca se poate face muzica de succes in limba mea si cu un mesaj evoluat, poetic.
Folk-ul canta sentimentele umane universale: apropierea de natura, dragostea, revolta, patria, implicarea civica, dar mai ales trairile puternice ale sufletului nostru. Poezie cantata si muzica a poeziei. Iata ca aceasta generatie intoxicata de radiourile comerciale mi-a demonstrat ca se poate face muzica si de o alta natura si ca este apreciata de public. Strada iti da pulsul vietii de zi cu zi si al asteptarilor oamenilor. Ei au intuitia si inteligenta de a simti ca muzica folk vorbeste despre ei cu sinceritate, in limba pe care ei o inteleg.
Recunosc, parerea mea e subiectiva, deoarece eu inregistrez doar feedback-ul manifestat personal, or, sunt atatia oameni care nu spun nimic sau care te pot injura in gand. Imi place sa cred ca totusi nu ma insel si ca ii simt pe oameni tocmai pentru ca petrec mult timp in mijlocul lor si sunt unul dintre ei. Folkistii sunt niste insi cu un tricou si-o pereche de blugi, singura chestie in plus pe care o au ei este chitara. Folkist inseamna om din popor, un om ca toti ceilalti, care exprima intr-un mod artistic lucruri pe care cu totii le traim si le simtim.
Ma bucur ca prin intermediul muzicii folk am descoperit o noua dimensiune a poeziei, am reusit sa invat mai usor poezii si sa descopar poeti. Sunt sigur ca de Vlad Parau n-a auzit aproape nimeni, dar de Esenin, Eminescu, Goga, Nichita Stanescu, Paunescu, Grigore Vieru, Dan Verona s.a. poate ca au auzit macar o data. Ei bine, multumita muzicii folk, versuri ale acestor poeti ne revin constant in minte, le fredonam cu drag, ne regasim in ele.
Eu voi implini in 2019 zece ani de muzica stradala, prilej cu care vreau sa multumesc sibienilor pentru ospitalitatea lor si autoritatilor pentru cadrul legal pe care mi l-au oferit spre a ma exprima liber. O parte din muzica mea se intoarce in folosul comunitatii prin diferite proiecte de voluntariat: cu anumite scoli sau centre sociale, spitale, biserici si alte locuri unde oamenii se aduna laolalta si simt, printre altele, alinarea unui mesaj pozitiv.
Ca planuri de viitor, imi doresc sa lansez un CD cu cantece creatie proprie, o placheta de versuri, dar si sa pot participa la mai multe festivaluri si evenimente din lumea muzicii (fiind inca in faza in care nu imi pot permite anumite deplasari si costuri, indiferent de cat de mult ma straduiesc). Gesturi de mare generozitate, cum ar fi invitatia la emisiunea nationala de muzica a lui Andrei Partos sau Florin Sasarman de la Radio Cluj, sau colaborarea la festivalul de incurajare a artistilor locali Sibiu Sounds sunt foarte importante pentru mine si raman profund recunoscator celor care, in mod dezinteresat, mi-au intins mana. E impresionat sa constati ca in muzica nu exista conflict, ci intalnire, comuniune, transfer intre generatii. Asta imi da curaj sa privesc spre viitor si sa ajut la randul meu!”, spune Vlad Parau.