Aventurile Fetiţei-Curcubeu continuă cu povestea Zbor în Cosmos. Fetiţa-Curcubeu este la vârsta la care crede că poate cuceri, nu doar lumea ci chiar întreg Universul. Partea a doua a seriei este despre importanţa bunicilor în vieţile nepoţilor, despre relaţia de încredere care se dezvoltă între aceştia. Bunicii sunt cei înzestraţi cu răbdare şi dispuşi să intre în mintea copiilor, capabili să-i facă pe micuţi, să creadă că orice este posibil. Iar când un copil crede lucrul acesta despre el, că poate să facă orice îşi imaginează, se produce magia în viaţa lui.
„Bunicul din poveste este un bunic hazliu, pasionat de rachete şi zboruri cosmice, lesne de înţeles, cu ce mare personalitate marcantă a oraşului nostru seamănă. Bunicul este inspirat de Hermann Oberth – „părintele navigaţiei spaţiale”, cum l-a numit Hans Barth, în cartea cu acelaşi nume. Oraşul nostru este unul mic, dar de o mare însemnătate şi câteva ceasuri s-ar scurge rapid numai urmârind munca vizionarului Hermann Oberth. Sper să fie o sursă de inspiraţie pentru copii şi să caute dincolo de această poveste”, spune Alina Pănăzan, autoarea cărţii .
Fragment din Zbor in Cosmos „-Bunicule, ceva grav se întâmplă pe Lună! insistă fetiţa. Vrăjitoarea a ajuns acolo şi e un adevărat haos. Pune ceva la cale şi noi vrem să o oprim. Trebuie să ne ajuţi, spuse Fetiţa-Curcubeu.
Bunicul îşi fixă cu degetul arătător ochelarii şi luă un aer de om îngrijorat. Deşi, el nu credea în vrăjitoare, nu putea să-i spună asta Fetiţei -Curcubeu care făcea în curte o adevărată scenetă, cu lupta dintre bine şi rău, în care domniţele Stele şi însăşi doamna Lună le cereau lor ajutorul, iar ei salvau întreaga situaţie din mâinile Vrăjitoarei.
El era un bunic obiţnuit, pasionat de rachete şi zboruri cosmice, Ştia că o vrăjitoare nu putea locui pe Lună, pentru că nu există vrajitoare iar pe Lună nu se poate locui. Dar nu avea să-i strice povestea Fetiţei-Curcubeu cu astfel de explicaţii plictisitoare. El trebuia să fie un bunic care intra în jocul fetiţei şi al piticului nehotărât de pe turn.
-Şi, cum aş putea eu să vă ajut? zise cam încurcat bunicul.
– Fiecare copil trebuie să pornească într-o aventură cu bunicii lui, nu-i aşa? îl întrebă fetiţa pe bunic.
-Da, ai dreptate!
-Bunicii îți îndeplinesc cele mai năstruşnice dorinţe. Sunt nişte adulţi copilăroşi! spunea învârtindu-se pe un călcâi, fetiţa.
-Şi, care e dorinţa ta, copilaş poznaş?
-Noi trebuie să ajugem pe Lună iar tu ai o rachetă în faţa casei. Ce zici, să luăm racheta ta cea bătrână, să zburăm pe Lună şi să-i venim de hac Vrăjitoarei?
-În primul rând, racheta s-ar supăra dacă te-ar auzi că ai făcut-o bătrână. E încă într-o stare foarte bună, chiar mai bună decât mine, glumi bunicul.
-Deci, eşti de-acord? Zburăm pe Lună?
-Sigur că da! spunea el tot mai amuzat.
-De-asta ador bunicii! Sunt de acord cu toate ideile năstruşnice ale nepoţilor, spuse triumfătoare Fetiţa-Curcubeu.
Alina Pănăzan a fost anul trecut invitata mea la Interviurile Medias News Blog. Interviul se poate vedea aici.