În urmă cu 75 de ani, la începutul lunii martie Mediaşul era prezent în presa naţională românească cu un eveniment violent, perceput ca o acțiune de subminare a autorității clasei muncitoare.
Detalii aflăm din parte doamnei profesoare Elena Jampa, care a scris despre aceste momente, în cadrul lucrării “ACŢIUNI REVENDICATIVE MUNCITOREŞTI LA MEDIAŞ (1922-1948)”, material prezentat în anul 2018 la Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice la Colegiu Tehnic Mediensis.
“Incidentul violent de la Mediaș din martie 1946, relatat în câteva ediții ale ziarului Scânteia, nu a fost o acțiune de revendicări economice, ci de impunere a supremației politice. Sâmbătă, 9 martie 1946, numeroși membri PNȚ, PNL și legionari din Mediaș, susținuți de etnici germani, au atacat sediul Comisiei Sindicale locale, i-au bătut pe activiștii prezenți la o adunare și au devastat clădirea. După patru ore de confruntări, câțiva dintre cei 19 asediați, bătuți și răniți, au fost duși la spital, iar în ajutorul sindicaliștilor au sosit camioane cu muncitori din alte centre industriale. Incidentul a fost aplanat de către poliție și jandarmerie, care au arestat zeci de persoane, trimise la Sibiu. Agresiunea de la Mediaș, percepută ca acțiune de subminare a autorității clasei muncitoare, a fost popularizată în toată țara și a fost condamnată de sindicate din Capitală, care au cerut pedepsirea aspră a huliganilor.
Acțiunea, cu conotație politică, anticomunistă, antisemită, șovină, a opus două tabere, între care existau tensiuni de mai mult timp. Sindicaliștii agresați au fost, majoritatea, etnici maghiari și evrei. Agresorii au fost români, membri ai PNȚ, PNL, foști legionari, secondați de sași, de orientare fascistă. Atitudinea anticomunistă s-a manifestat încă din decembrie 1944, când grupuri manisto-fasciste au mâzgălit zidurile și trotuarele orașului cu inscripții șovine, antisemite și antisovietice.
În ziua de 5 martie 1946, comitetul sindical de la fabrica de țesături IRTI, a hotărât excluderea lui Deva Aurel și Dăncăneț Constantin, pentru sabotaj. Cei doi au trecut în tabăra adversară și au început o campanie de provocare șovină și antisemită. Situația s-a inflamat în ziua de 8 martie, când muncitorii de la fabrica IRTI au ales un nou comitet de sindicat, alcătuit, în majoritate, din național-țărăniști. Comuniștii, circa 80, au ales un alt comitet, și, a doua zi, 9 martie au venit la fabrică, ajutați de poliție, ca să-i înlocuiască pe cei aleși legal. S-au iscat altercații, în ajutorul celor de la IRTI au venit muncitori necomuniști de la fabricile Westen, Gaz Metan și ASAM.
După incidentele de la fabrica IRTI, care va fi închisă temporar, liderii de sindicat s-au adunat la sediu, iar muncitorii necomuniști, români și sași s-au înarmat cu pistoale, ciomege, răngi, sticle incendiare și au devastat sediul sindical local. Agresorii au strigat: „Jos Sindicatele!”, „Moarte jidanilor!”, „Afară cu ungurii din țară!”, au distrus portretele lui Stalin și Lenin și au încercat să dea foc clădirii. Atacul huliganic s-a încheiat cu clădirea incendiată, sindicaliști bătuți și răniți și 51 de persoane cercetate, judecate și condamnate de Curtea Marțială din Sibiu. Acțiunea din 9 martie a fost revendicată de PNȚ local, inițiator fiind ing. agronom Pavlovici Alexandru, fost primar al orașului în timpul legionarilor, ajutat de Deva Aurel.
Procesul membrilor PNȚ și PNL a fost titrat în ziarul Scânteia, ca „Procesul huliganilor din Mediaș”, iar Livia Dandara îl numește „Procesul sașilor din Mediaș, membri PNȚ”, deși nu a fost condamnat niciun sas, iar etnicii germani nu erau membri PNȚ. În urma procesului, din 4-12 aprilie 1946, 23 de inculpați au fost condamnați la închisoare între 1-3 ani și la amendă7. După 1950, ing. Pavlovici va fi închis cinci ani, pentru „uneltire contra Statului”, iar Deva Aurel va fi încarcerat doi ani, pentru că a făcut parte din „comitetul județean PNȚ”.